Articole despre 'Valoare nutritivă'

Noi de ce nu consumăm melci?

Subiecte: , ,

Mai deunăzi mă întreba cineva dacă eu mănânc melci din propria fermă. Sincer, nu. Aici în România am mâncat doar melci din specia Helix Pomatia. Aşa că am hotărât să văd ce gust au melcii din specia Aspersa Muller crescuţi de mine, în sistem bio (necertificat însă). Am respectat întocmai procedura: recoltarea dimineaţa, apoi purgare 7 zile şi procesarea lor conform recomandărilor lui Birven. Duminică urmează să fac o tocăniţă din aceşti melci. Mai jos reiau un articol pe această temă, care am constatat că are destul de multe vizualizări.

Melcul, cu denumirea de snail în engleză, escargot în franceză, caracol în spaniolă, lumaca în italiană este o moluscă răspândită peste tot în natură: pe coastele mărilor, în apă, şi pe uscat. De mii de ani melcii au fost folosiţi de om în alimentaţie, iar cochiliile pentru bijuterii. Cei mai cunoscuţi melci comestibili sunt din specia Helix Pomatia, Helix Aspersa, Helix Luchorum şi Achatina fulica (melcul gigant african). Intr-un studiu din Ecuador despre creşterea melcilor în ferme se estima că la nivelul anului 2009 consumul de melci (în tone) ar fi:

Franţa……..126 800 tone
Spania………97 800 tone
Italia…………31 200 tone

Dat fiind consumul atât de mare al melcilor în Europa vestică, în special în Franţa, aceştia au început să fie tot mai puţini în natură şi aşa a apărut de vreo 10-15 ani încoace necesitatea de înfiinţare de ferme de creştere a melcilor, ca o măsură de protecţie a unei specii pe cale de dispariţie. In lume sunt mii de ferme de melci, înfiinţate după tehnologii foarte bine puse la punct, noi însă încă mai mergem pe tehnologii “ieftine”, improvizate, care nu ne-au adus decât cheltuieli şi un rezultat minor, dar ăsta este subiectul unei alte discuţii.

In bucătăria europeană preparatele pe bază de melci sunt cunoscute sub denumirea de escargot – cuvântul francez pentru melc.

Dacă în Europa, şi în mod special în Franţa escargotul este servit doar ca aperitiv, de altfel unul cât se poate de delicios şi rafinat, în America, Australia şi Africa melcul se consumă ca fel principal de mâncare. Reţetele de preparare a melcilor diferă de la o ţară la alta.

Studiile privind valoarea nutitivă a cărnii de melc au arătat că aceasta conţine un procent ridicat de proteine şi este săracă în grăsimi. Se estimează că un melc conţine 15% proteine, 2,4 % grăsimi şi 80% apă. Aceasta face ca melcul să fie o mîncare alternativă pentru cei care necesită o dietă bogată în proteine şi săracă în grăsimi. Pe de altă parte melcul conţine acizi graşi esenţiali ca acidul linoleic şi acidul linolenic. Un studiu din Brazilia a relevat faptul că 75% din grăsimile din carnea de melc este dat de acizii graşi nesaturaţi, adică 57% acizi graşi polinesaturaţi şi 15,5% de acizi graşi mononesaturaţi şi doar 23,25% acizi graşi saturaţi (cei răspunzători de creşterea nivelului de colesterol din organism).

Prezint mai jos câteva date preluate dintr-un studiu al Departamentului de Agricultură al Statelor Unite din 2006, cu referire la lista de nutrienţi din carnea de melc. Conform acestui studiu o cantitate de 100 grame de carne de melc conţine: Continuare…