Blogul Melcilor » Simpozion helicicultură

Imediat după răspunsul scris dat de Insitutul de Helicicultură din Cherasco, la sesizarea d-nei Irina Rasiga, privind mortalitatea masivă din iarna 2005-2006 a melcilor Aspersa, a mai urmat un simpozion în mai 2006 la Bucureşti. De data aceasta dl.dr.Avagnina nu a mai făcut campanie promoţională pentru înfiinţarea de ferme de melci, ci ne-a aburit doar cu tehnologia italiană de creştere a melcilor.

Concluzia dumnealui a fost că românii nu au respectat tehnologia institutului, de aceea le-au murit toţi melcii Aspersa Minima de pe ferme. E adevărat că iarna 2005-2006 a fost o iarnă foarte geroasă cu temperaturi chiar şi sub -25 ºC, dar iarna nu-i ca vara..
Ce fraieri românii ăştia, după ce au investit cam 4.000.000 Euro/ţară în afacerile cu melci, nu au ştiut să respecte o tehnologie. Vedeţi asta era cauza mortalităţii melcilor şi nu o tehnologie netestată în România!

Momeala cu veniturile exorbitante ce se pot obţine dintr-o afacere cu melci, cu o investiţie minimă, cu muncă puţină şi având piaţă de desfacere asigurată a agăţat în plasă zeci de români.

Văzând ce potenţial de piaţă are pentru intermedierea acestei afaceri, dl.Gianni Cagnassola din Italia şi-a înfiinţat în martie 2005 o nouă firmă, de data asta în jud.Călăraşi, în asociere cu d-ra Anca Sima cu apoximativ aceeaşi denumire cu a celei din Botoşani „La casa della Lumaca Impex SRL” şi a procedat apoi după acelaşi tipic.

Întâi a construit o minifermă de melci la Perişoru, jud.Călăraşi, apoi în mai 2005 a organizat la Bucureşti un nou simpozion de prezentare a metodei de creştere a melcilor, invitaţi fiind în prezidiu, pentru o cât mai bună impresie, reprezentaţi ai Ministerului Agriculturii şi ai Agenţiei Naţionale de Consultanţă Agricolă şi bineînţeles nelipsitul domn Giovanni Avagnina de la Institutul Internaţional de Helicicultură din Cherasco – Italia.

Cu această ocazie dl.Giovanni Avagnina şi-a lansat şi cartea dumnealui de Helicicultură, tradusă din limba italiană în limba română, într-o prezenare grafică excepţională, dar şi preţul a fost pe măsură, 1.000.000 lei vechi.

Apoi alt simpozion în toamnă din nou la Timişoara, de data aceasta organizat de firma nou apărută pe piaţă pentru intermedierea înfiinţării de ferme de melci Aspersa, şi anume SC VETARIS SRL, iar dl. Giovanni Avagnina din nou prezent.

Şi astfel bulgărul a început să se rostogolească şi să crească. Au apărut zeci de firme, chiar sute. Din datele publicate de Institutul Internaţional de Helicicultură din Cherasco – Italia la sfârşitul anului 2005 România ocupa locul II, după Italia ca număr de ferme de melci, cu o suprafaţă totală de 225 ha şi un număr de 650 de firme, Serbia de unde pornise valul spre România rămăsese pe locul III.

După ce Banatul, şi numai, fusese ademenit printr-un simpozion ţinut la Timişoara în iulie 2003, să crească melci în captivitate după ”metoda italiană”, ideea a pătruns şi în Bucovina.

In 2004 la Botoşani a apărut un domn din Italia, Gianni Cagnassola, care în mod surprinzător a procedat aproape la fel ca dl.Dragan Topalovic din Serbia, patronul firmei Alimenti Naturali. Şi-a infiinţat o firmă în asociere cu o doamnă, Edit Lupu, cu un nume parţial identic cu numele firmei sale din Italia, adică „La casa della Lumaca di Cagnassola Gianni SRL”, înregistrată la Registrul Comeţului din Botoşani. Continuare…

Şi nebunia s-a declanşat. Pe data de 3 iulie 2003 acest domn Dragan Topalovic din Beograd-Serbia a organizat sub egida Camerei de Comerţ şi Industrie Timişoara un simpozion despre helicicultură, avându-l ca invitat pe dl.Giovanni Avagnina, directorul Institutului Internaţional de Helicicultură din Cherasco-Italia, care a recomandat, în baza contractului nr.566/03.06.2003, firma Alimenti Naturali-Prodotti Biologici din Beograd ca având exclusivitate totală pentru România pentru introducerea tehnologiei institutului privind creşterea melcilor în ciclu biologic complet.

Apoi „specialiştii” au început să scrie articole în reviste despre nemaipomenita afacere cu melci, cu o durată de recuperare a investiţiei de cca 2 ani, deşi niciunul dintre aceştia nu văzuseră vreodată o fermă de melci şi nu aveau informaţii directe de la crescători despre rentabilitatea acestei activităţi (Agricultorul Român, nr.2/2004, Zootehnie şi Medicină Veterinară nr.9/2004). Intre timp s-au scris şi vreo 3-4 cărţi despre creşterea melcilor (autori: Ioan Bud, Marian Bura, Nicolae Turliu, Ioana Tudor). Continuare…