Blogul Melcilor » Poze exemplificatoare

Pe cât de prolific este melcul pe atât de mulţi duşmani are.

Păsările cerului sunt un pericol permanent pentru melci. Mierla şi piţigoiul atacă mai ales ouăle şi puietul de melci, în timp ce graurii, coţofana, gaiţa, corbii, ciorile, ulii consumă atât puietul cât şi melcii adulţi.

Un stol de 400 de grauri a distrus în întregime în câteva zile în primăvara lui 2008 o fermă de melci din Ardeal.

Şoarecii şi şobolanii sunt de asemenea un duşman de temut al melcilor, chiar şi în perioada de hibernare.

Şopârlele, broaştele şi şerpii se hrănesc cu ouăle şi puietul de melci. Continuare…

In fermele din Franţa începând din septembrie şi până în noiembrie, după terminarea perioadei de îngrăşare (în jur de 4-5 luni), atunci când melcii Helix Aspersa Maxima sau Minima au ajuns la maturitate, adică au cochilia tare şi puţin răsfrântă (sau sunt borduraţi), se procedează la culegerea lor, urmată de purgaţie.

Melcii din specia Helix Aspersa pentru a putea fi comercializaţi sau stocaţi trebuie să suporte un proces de purgaţie. Prin purgaţie se înţelege o perioadă de 7-10 zile în care melcii culeşi sunt ţinuţi în containere sau lăzi speciale, bine aerisite, timp în care nu li se administează nici apă, nici hrană. Acest proces este necesar pentru evacuarea integrală a dejecţiilor din intestine şi pentru uscarea sau deshidratarea melcilor. Prin procesul de purgaţie se blochează fermentarea melcilor şi se măreşte perioada de conservare a lor. Continuare…

Francezii fiind cei mai mari consumatori de melci din lume este firesc ca în Franţa tehnologia de creştere a melcilor să fie foarte bine pusă la punct.
În Franţa s-au adoptat mai multe metode de creştere a melcilor, dintre care amintesc:

• în spaţii închise climatizate tip seră sau solar;
• în parcuri (ţarcuri) în aer liber.

Francezii sunt axaţi mai mult pe creşterea melcului Aspersa Maxima, pe locul doi fiind melcul Aspersa Minima. Crescătoriile de melci din Franţa sunt în general specializate pe activităţi şi pe specii de melci. Astfel sunt:

• ferme care cumpără puiet cu vârsta de o zi şi îl cresc până la maturitate, care durează 4-5 luni, când melcii se valorifică fie pe piaţă, fie se prelucreză în laboratoarele proprii;
• ferme pentru producerea puietului, care în general se realizează în spaţii închise.

Amenajarea unei ferme de creştere a melcilor în aer liber sau parc (ţarc) de creştere a melcilor, cum îl numesc francezii, este mai simplă decât în cazul tehnologiei italiene, dar mai costisitoare. Să vedem în ce constă această amenajare prin comparaţie cu tehnologia italiană: Continuare…

Timpul îmi este foarte limitat şi afişez doar poze transmise de Rudi şi Lucian de la ferma lor de melci. Oricum mi-a luat ceva timp să le redimensionez ca să le pot pune pe blog.

O altă întrebare frecventă a cititorilor este cum se înfiinţează o fermă de creştere a melcilor şi încerc să răspund la ea prin acest post.

Terenul pentru fermă

O fermă de creştere a melcilor sub cerul liber, după model italian, pentru a putea fi rentabilă trebuie să aibă minimum 2000 mp. Este preferabil ca terenul pe care se amplasează ferma să fie de formă dreptunghiulară şi dacă s-ar putea cât mai apropiată de forma unui pătrat. Acest lucru se recomandă pentru o mai bună organizare în plan a fermei şi pentru un consum redus de materiale pentru împrejmuirea fermei. Dimensiunile ideale ale unei ferme ar fi de 40×50 m. Continuare…