Blogul Melcilor » Mortalitate

Melcul este un animal cu sânge rece şi deci incapabil de a-şi regla temperatura corpului şi pentru a se proteja de rigorile iernii trebuie să intre întrun proces de hibernare.

Un cititor se intreba dacă nu am putea asigura condiţii de umiditate şi temperatură optime pentru melci în timpul iernii întrun spaţiu închis, astfel ca ei să nu mai hiberneze. Răspunsul este că niciun melc nu poate trăi mai mult de 14 luni fără o perioadă mai lungă de odihnă (somn).

Hibernarea sau somnul de iarnă al melcilor este o stare naturală de letargie a melcilor pentru sezonul rece. Dacă melcii sunt privaţi de hibernare, de la a doua generaţie devin sterili, pentru că celulele de reproducere se refac tocmai în timpul hibernării.

Intrarea în hibernarea a melcilor este condiţionată de 2 factori:
- reducerea duratei zilei lumină;
- scăderea temperaturii atmosferice.

Există o diferenţă destul de mare între modul de hibernare al melcilor Helix Pomatia şi Helix Aspersa. Pentru a se proteja de ger, melcul Pomatia,care este un melc specific zonelor cu ierni aspre, îşi sapă o gropă în pământ, se aşează cu deschiderea cochiliei în sus şi secretă apoi un strat gros de calcar numit „opercul” şi rămâne astfel până primăvara, când temperatura atmosferică începe să crească. Astfel protejat Pomatia rezistă la ger cu condiţia ca operculul să fie cât mai aproape de deschiderea cochiliei. Francezii au încercat opercularea artificială a acestui melc, dar nu au reuşit. Continuare…

Când intenţionăm să facem o fermă de creştere a melcilor trebuie să avem în vedere absolut toate aspectele. De când am început să scriu pe blogul melcilor am abordat atât aspectele negative ale acestei afaceri cu melci şi în acelaşi timp am încercat să transmit potenţialilor crescători de melci din informaţiile pozitive pe care le deţin. Mă încăpăţânez, la fel ca şi mulţi alţii, să cred că această activitate poate să fie rentabilă şi în România, aşa cum este în alte ţări, deşi cei care au eşuat mă contrazic.

Astăzi vreau să abordez problema materialului genetic, care după cum ştim este esenţială în reuşita activităţii zootehnice.

Portretul tipic de melci reproducători

Potenţialii reproducători sunt melci adulţi, adică cei borduraţi, sau cum spun unii „bordaţi” (cuvânt inexistent în vocabularul limbii române, preluat în mod eronat ca ortografie din italiană şi franceză), selecţionaţi, a căror cochilie nu prezintă niciun defect.

Aceşti melci se vor pune la hibernare pentru o perioadă de timp între 21 şi 24 săptămâni, fără să li se administreze apă sau hrană. Prima etapă a hibernării melcilor constă în purgarea şi uscarea lor timp de o săptămână, adică un post negru, pentru eliminarea integrală a conţinutului intestinului şi evacuarea la maximum a apei din corp, un instinct de altfel natural al melcilor pentru a se proteja de frigul din timpul iernii.

Atenţie, unii melci pot avea o cochilie foarte frumoasă, dar pot să fie slăbiţi din cauza unor paraziţi sau larve. Desigur hibernarea şi climatul rece din camera de frig omoară larvele, dar melcii atacaţi trebuie să-şi refacă forţele pentru a avea puterea de a se acupla (împerechea) şi de aceea este bine să nu-i selecţionăm ca reproducători.

Nu se vor alege nici melcii de talie mică, chiar dacă sunt borduraţi pentru că aceştia în general sunt sterili. Deci, în concluzie, vom alege ca reproducători melci de mărime mare, viguroşi, cu cochilii fără defecte şi spărturi.

Perioada de recoltare a reproducătorilor

Recoltarea melcilor reproducători depinde de 2 factori:

• vârsta melcilor
• data trezirii din hibernare în funcţie de clima zonei unde va fi ferma de melci.

Continuare…

Se poate întâmpla să observăm că la un moment dat melcii încep să-şi piardă reflexele, că nu se mai retrag în cochilie şi că se abandonează murind la soare. Un lichid albăstrui deschis se scurge din cochilie. Dacă se face analiza corpului animalului se pune în evidenţă prezenţa unei flore bacteriene importante.

Acest fenomen propriu doar melcilor din crescătorii şi care este prea puţin elucidat, se numeşte mortalitatea de 90 de zile, căci mortalitatea intervine la începutul acestei perioade de creştere.

Cercetările ştiinţifice de la universităţile din Rennes şi Strasbourg par să indice faptul că flora bacteriană se dezvoltă după moartea melcilor, datorită unei concentaţii foarte mari de cupru. Continuare…

Când intenţionăm sa facem o fermă de melci trebuie să avem în vedere şi rata de mortalitate, care la melci este foarte mare. În materialele de promovare a acestei activităţi se spune doar că un melc depune între 80 şi 100 de ouă, dar nu se spune şi câţi melci finiţi vandabili ajung după un ciclu complet de creştere. Continuare…

Un cercetător francez a făcut cu ani în urmă câteva studii privind creşterea melcilor în propria sa fermă de melci. A ales două specii: Helix Pomatia şi Helix Aspersa Maxima.

Helix Pomatia

A luat melci din specia Helix Pomatia şi i-a pus la hibernare în pământ cu gura cochiliei în sus, cum se întâmplă în natură, dar într-o cameră cu frig. Primăvara melcii s-au trezit fără probleme. Apoi a luat o parte din ei şi i-a introdus într-o izotermă pentru a se reproduce. Rezultatul a fost un fiasco: toţi melcii au murit. Continuare…