Blogul Melcilor » Metoda franceză

În tehnologia franceză există o multitudine de opţiuni pentru realizarea sistemului de hrănire pentru melci. In general aceste hrănitori se pot împărţi în mai 3 grupe, în alcătuirea cărora s-a ţinut seama de studiile făcute asupra modului de viaţă a melcilor.
Aceste structuri se fac în aşa fel încât să se poate demonta uşor toamna după culegerea melcilor, pentru a efectua desinfectarea solului şi lucrările agricole necesare pentru însămânţare.

Structuri de hrănitori joase

Hrănitoarea, o simplă scândură, se aşează la 15-20 cm distanţă faţă de sol pe suporţi din lemn sau cărămizi. Preţul este foarte scăzut, dar are inconvenientul că au acces şoarecii mai uşor la hrană, sub scânduri se poate face mucegai şi fermierul trebuie să se aplece să pună hrana pe scânduri. Acest sistem de hrănire l-am văzut la ferma lui Eugen de la Vaslui şi la ferma lui Lucian de la Beliu.

Continuare…

Pentru edificarea unor cititori reiau in acest articol subiectele a două articole anterioare: metode de creştere a melcilor şi alegerea speciei de melci.

Există diferite sisteme de ferme de creştere a melcilor:

Sistemul mixt

Se practică pe scară largă în Franţa şi care constă în asigurarea reproducerii, a incubaţiei ouălor şi a pepinierei în spaţiu închis sau în sere climatizate, iar îngrăşarea melcilor se desfăşoară în ţarcuri exterioare începând din luna mai şi până în lunile septembrie-octombrie când se face culegerea melcilor, urmată de comercializarea, prelucrarea sau hibernarea lor, care se face tot în spaţii închise. Acest sistem se pretează pentru speciile de Aspersa, care se maturizează între 4 şi 6 luni.

Creşterea în spaţii închise

Sistemul de creştere a melcilor complet în spaţii închise, un sistem cu costuri de investiţie şi de exploatare foarte mari, practicat mai mult în Belgia, acolo unde nu există teren pentru ţarcuri exterioare şi care tot pentru speciile Aspersa se pretează.

Ferme cu ciclu biologic complet

Sistemul de ferme cu ciclu biologic complet în aer liber, aşa numită metoda italiană, care se pretează mai mult pentru specia Pomatia, care nu suportă spaţiile închise şi care operculându-se la venirea frigului rezistă peste iarnă la orice temperatură. Pentru speciile Aspersa este nevoie de o protecţie specială pe timp de iarnă, în zonele unde temperatura aerului scade sub 0˚ C, această specie nerezistând la îngheţ.

Mai există şi o altă clasificare a sistemelor de crştere a melcilor:
sistemul convenţional Continuare…

In fermele din Franţa începând din septembrie şi până în noiembrie, după terminarea perioadei de îngrăşare (în jur de 4-5 luni), atunci când melcii Helix Aspersa Maxima sau Minima au ajuns la maturitate, adică au cochilia tare şi puţin răsfrântă (sau sunt borduraţi), se procedează la culegerea lor, urmată de purgaţie.

Melcii din specia Helix Aspersa pentru a putea fi comercializaţi sau stocaţi trebuie să suporte un proces de purgaţie. Prin purgaţie se înţelege o perioadă de 7-10 zile în care melcii culeşi sunt ţinuţi în containere sau lăzi speciale, bine aerisite, timp în care nu li se administează nici apă, nici hrană. Acest proces este necesar pentru evacuarea integrală a dejecţiilor din intestine şi pentru uscarea sau deshidratarea melcilor. Prin procesul de purgaţie se blochează fermentarea melcilor şi se măreşte perioada de conservare a lor. Continuare…

Francezii fiind cei mai mari consumatori de melci din lume este firesc ca în Franţa tehnologia de creştere a melcilor să fie foarte bine pusă la punct.
În Franţa s-au adoptat mai multe metode de creştere a melcilor, dintre care amintesc:

• în spaţii închise climatizate tip seră sau solar;
• în parcuri (ţarcuri) în aer liber.

Francezii sunt axaţi mai mult pe creşterea melcului Aspersa Maxima, pe locul doi fiind melcul Aspersa Minima. Crescătoriile de melci din Franţa sunt în general specializate pe activităţi şi pe specii de melci. Astfel sunt:

• ferme care cumpără puiet cu vârsta de o zi şi îl cresc până la maturitate, care durează 4-5 luni, când melcii se valorifică fie pe piaţă, fie se prelucreză în laboratoarele proprii;
• ferme pentru producerea puietului, care în general se realizează în spaţii închise.

Amenajarea unei ferme de creştere a melcilor în aer liber sau parc (ţarc) de creştere a melcilor, cum îl numesc francezii, este mai simplă decât în cazul tehnologiei italiene, dar mai costisitoare. Să vedem în ce constă această amenajare prin comparaţie cu tehnologia italiană: Continuare…

După părerea mea, dacă nu ştii prea multe despre creşterea melcilor nu ţi-aş recomanda să începi pe o suprafaţă atât de mare. Sunt încă multe necunoscute în acest domeniu. Sfatul meu este Continuare…