Nu suntem singurii pasionaţi de helicicultură. Iată o impresionantă poveste a unui melc, scrisă de o doamnă pe nume Elenuţa:
” De curând am primit un musafir de cinste în casă – un melcuşor. L-am găsit în nişte frunze de urzici. M-am topit când l-am văzut cât de mic şi de frumos este! Iar apoi am citit pe Wikipedia că melcul are inimă, plămâni şi un soi de creieraş :) Wow! Şi tot căutând şi citind am dat de blogul melcilor, foarte frumos şi prietenos, mi-a plăcut din prima! Am citit câteva articole cu privire la alimentaţia melcului si m-aş bucura tare mult dacă mi-aţi da mai multe detalii.
Drăguţul meu pare a fi un Aspersa Muller, seamăna cu cel din imaginea din articolul “Vârsta melcului”, dar nu sunt sigură că este această specie.
Îl ţin intr-o casoletă cu dimensiunile 7 x 13 x 17 cm, i-am pus într-o parte pământ de flori şi in cealaltă îi pun periodic apă. De mâncare îi dau frunze de salată, am văzut că mănâncă din acestea, dar mă gândeam cum şi cu ce să îi diversific dieta. Astfel i-am pus pătrunjel, feliuţe subţiri de măr, roşie şi morcov, dar nu sunt sigură că a mâncat. Astăzi i-am pus castravete şi văd că i-a plăcut :)
Tot astăzi am citit că îi trebuie calciu şi i-am zdrobit o pastilă de Ca + Mg, dar cred că nu i-a plăcut: a plecat din locul în care am vărsat praful, abandonând castravetele din care tocmai mânca.
Cam aceasta este povestea mea. Apreciez şi vă mulţumesc anticipat pentru orice sfat cu privire la alimentaţia şi condiţiile de viaţă necesare melcului.
Am ataşat o poză cu melcul meu şi garsoniera lui :)
Vă mulţumesc încă o dată, vă doresc multă sănătate şi succes în activitatea pe care o desfăşuraţi.”

Ultimele comentarii