Blogul Melcilor » Helicicultură

Toată lumea mă întreabă cum a fost la Cherasco. Şi probabil se aşteaptă să fi venit doldora de contracte. Ei bine, nu este chiar aşa. La Cherasco nu vin angrosişti pentru a contacta producători de melci. Cei mai mulţi participanţi sunt visătorii care vin în ideea de a-şi înfiiinţa o viitoare fermă de melci, pentru că scopul acestei întruniri este promovarea heliciculturii.

Lucrările conferinţei au fost deschise de prof.G.Avagnina, directorul Institutului de Helicicultură din Cherasco, care timp de 2 ore şi jumătate a pledat pentru metoda de creştere a melcilor în ciclu biologic complet sub cerul liber. Argumentul dumnealui în favoarea acestei metode este faptul că este o metodă economică, care se caracterizează prin alimentaţia melcilor exclusiv vegetală. Sub nicio formă dl.Avagnina nu este de acord cu alimentaţia melcilor cu nutreţ uscat, pentru că, spune dumnealui, aceasta ar conferi melcilor o carne moale, iar consumatorul italian preferă o carne mai crocantă.

Când asculţi totul pare simplu, frumos şi realizabil, dar din cele 475 de ferme de creştere a melcilor înfiinţate în Romania prin această metodă încă nu am aflat de existenţa vreunei ferme, care să funcţioneze şi să fi obţinut o producţia de 1kg/mp. Poate că există. Ofer un premiu de popularitate pentru cel care a reuşit.

In aceeaşi zi după amiază am vizitat o fermă de melci foarte bine pusă la punct, cu mulţi melci, cu alei fără niciun fir de iarbă şi fără cochilii goale, dar de pe 2000 mp a recoltat în primul an de activitate doar 475 kg.

A doua zi a fost ziua premierilor. Au fost premiaţi:

*patronul unei firme de prelucrare a melcilor din Turcia, pentru marea sa capacitate managerială, firma fiind considerată a avea cea mai mare capacitate de prelucrare a melcilor din lume;
*un tânăr care a inventat şi brevetat un utilaj pentru extragerea mucusului de la melci;
*un fermier pentru perseverenţă, chiar dacă nu a reuşit din start;
*o doamnă, reprezentantă a unei asociaţii de voluntari, pentru excelenţă în prepararea melcilor conform tradiţiei populare din regiunea Savona din Italia.

De asemenea au mai primit felicitări: o firmă din Grecia pentru că a consiliat în ultimii 3 ani înfiinţarea de ferme de creştere a melcilor pe o suprafaţă de peste 1000 ha, o familie din Polonia pentru că a avut curajul să înfiinţeze o fermă de crestere a melcilor prin metoda Cherasco, acolo unde majoritatea fermierilor folosesc tehnologia franceză; o tânără din Bulgaria pentru că promovează cu mult patos metoda italiană şi a tradus în bulgară cartea despre helicicultură a prof.Avagnina.

La prânz am savurat la un restaurant câteva preparate pe bază de carne de melc, alături de un pahar de vin roşu.

Câteva imagini de la întrunirea de la Cherasco. Altă dată era plin de români la această întrunire. Acum nu am fost decât două românce. Totuşi, deşi oficial nu a fost niciun român, nu a lipsit steagul României.

In perioada 17 – 18 – 19 septembrie 2011 va avea loc la Cherasco – Italia cea de-a 40-a Conferinţă Internaţională de Helicultură. Va fi cea de-a treia mea participare la acest tip de întrunire. Prima mea participare a fost în 2006, când împreună cu câţiva entuziaşti: Sergiu, Dragoş, Eugen şi Adrian am plecat la drum convinşi că helicicultura va deveni o afacere de succes în România. Fiind o trupă veselă, drumul nostru la Cherasco s-a transformat întro veritabilă şi plăcută excursie. Mai întâi am vizitat Veneţia în zori de zi, iar după amiază am vizitat şi Monte Carlo.

Conferinţa mi s-a părut interesantă, am aflat lucruri noi şi ne-a întors plini de speranţe în reuşita noastră. In anul următor am participat alături de dl.Atilla de la firma PROHELIX din Timişoara, cu care aveam strânse legături de colaborare pe programul SAPARD, an în care firma respectivă a fost premiată la această întrunire cu distincţia Melcul de Aur pentru contribuţia adusă la infiinţarea a peste 150 de ferme de creştere a melcilor în România.

Pe vremea aceea totul părea frumos, dar nu ştiu de ce între timp helicicultura din România a dat faliment. Din cei 5 entuziaşti am rămas pe poziţie eu, Sergiu şi Eugen. După 6 ani de experimente şi eşecuri în aplicarea diferitelor tehnologii de creştere a melcilor, în sfârşit am ajuns la un rezultat.

Următorul pas ar fi marketingul produselor noastre. Este ceea ce intenţionez să fac în continuare şi ca prim pas va fi participarea mea, de anul acesta la întrunirea de la Cherasco. Aveţi sugestii, mă sprijină cineva cu sfaturi, cu idei? Aştept cât mai multe comentarii. Miercuri, 14 septembrie, voi zbura spre Milano dis de dimineaţă.

După ce mirajul îmbogăţirii prin activitatea de creştere a melcilor, indus în primul rând de firma Alimenti Naturali din Timişoara, iar mai apoi de alţi „întreprinzători”, care au preluat rapid modelul de succes al amintitei firme, s-a mai temperat, să analizăm în ce stadiu se află helicicultura în România. Din cei în jur de 1000 de visători, care au crezut în această afacere şi şi-au pus nădejdea că investind bani şi muncă vor putea obţine un câştig decent, nu au mai rămas decât puţini. Continuare…

Am lipsit mai mult de 2 săptămâni de pe Internet şi remarc dispute aprinse dintre doi domni: Flaviu şi Dragoş. Ce-aveţi fraţilor, a început păruiala? Dacă aş fi Mircea Badea aş aplauda repede şi des şi aş lovi şi biroul de plăcere. Eu însă îmi doresc altceva prin blogul meu: un schimb permanent de experienţă între crescătorii de melci, pentru ca helicicultura în România să nu mai fie un fiasco pentru mulţi dintre cei care au început această activitate. Continuare…

In răspunsul dat de Institutul din Cherasco – Italia referitor la problemele apărute în activitatea de creştere a melcilor din România se spune că această activitate necesită experienţă şi calificare în domeniu. Susţin ideea. Nimic nu se poate face după ureche.

Deşi nouă românilor ne place să ne credem atotştiutori şi rezultatul s-a văzut. Suntem de fapt creduli şi ignoranţi.

Lăudabilă este în acest sens inţiativa prof.univ.dr.ing.Marian Bura, decanul facultăţii de Zootehnie şi Biotehnologie din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului din Timişoara, care a introdus încă din anul 2004 un curs anual de helicicultură pentru studenţi.

Pentru că helicicultura, sau Continuare…