Blogul Melcilor » Aspersa Minima

Despre tehnologia italiană de creştere a melcilor Aspersa şi Pomatia s-a scris destul, Google este plin de site-uri cu un astfel de subiect. De aceea de câteva luni încoace eu am prezentat mai mult informaţii despre tehnologia franceză de creştere a melcilor Aspersa, cu atât mai mult cu cât această tehnologie la noi în ţară era un subiect tabu şi am vrut să o scot din această zonă obscură.
După ce am aflat despre primii paşi pe care trebuie să-i urmăm pentru înfiinţarea unei ferme de melci, indiferent de tehnologia şi specia de melci alese, azi m-am gândit să scriu despre paşii de urmat pentru înfiinţarea unei ferme de melci Aspersa Minima prin metoda adaptată de fermierul Eugen Bîrsan, din Vaslui, la condiţiile de climă din România, asta pentru că această metodă, care este rodul muncii şi a experienţelor sale timp de 3 ani a dat şi rezultate.
De fapt am încercat să fac un calendar atât al lucrărilor de investiţii, cât şi al lucrărilor de exploatare în fermă.

Etapa I – Lucrări de investiţie

1.Asigurarea unei surse de apă: puţ, fântână, bazin, ce poate furniza un debit de 1 l/sec, pentru udarea zilnică a melcilor.

2.Alimentarea cu apă de la sursa de apă la fermă

3.Realizarea împrejmuirii fermei cu tablă zincată îngropată în pământ cel puţin 60-80 cm, pentru împiedicarea pătrunderii în fermă a dăunătorilor din pământ şi eventual completarea cu plasă de gard deasupra tablei zincate.

4.Prelucrarea terenului prin lucrări agricole specifice: aplicarea de îngrăşăminte organice sau chimice, arătură şi frezarea terenului, desinsecţia şi deratizarea solului pentru combaterea dăunătorilor: gândaci, şoareci, şobolani etc.

5.Impărţirea terenului fermei în 3 parcele (ţarcuri):
- parcela I -2/3 din suprafaţa totală
- parcela II -1/3 din suprafaţa totală
- parcela III -1/3 din suprafaţa totală

6.Realizarea sistemului de udare cu microaspersoare a straturilor din cele 3 parcele şi asigurarea unei surse de curent electric pentru pompa de apă.

7.Semănarea primăvara cât mai devreme posibil a parcelei I cu: rapiţă, sfeclă furajeră, varză furajeră.

8.Imprejmuirea celor 3 parcele cu plasă Helitex pe o înălţime maximă de 50 cm pentru a putea păşi uşor peste gard zilnic când se administrează hrana uscată şi când se culeg melcii.

9.Montarea sistemului antifugă melci, chimic sau electric pe perimetrul celor 3 parcele (ţarcuri).

Galerie foto

Melcul este un animal cu sânge rece şi deci incapabil de a-şi regla temperatura corpului şi pentru a se proteja de rigorile iernii trebuie să intre întrun proces de hibernare.

Un cititor se intreba dacă nu am putea asigura condiţii de umiditate şi temperatură optime pentru melci în timpul iernii întrun spaţiu închis, astfel ca ei să nu mai hiberneze. Răspunsul este că niciun melc nu poate trăi mai mult de 14 luni fără o perioadă mai lungă de odihnă (somn).

Hibernarea sau somnul de iarnă al melcilor este o stare naturală de letargie a melcilor pentru sezonul rece. Dacă melcii sunt privaţi de hibernare, de la a doua generaţie devin sterili, pentru că celulele de reproducere se refac tocmai în timpul hibernării.

Intrarea în hibernarea a melcilor este condiţionată de 2 factori:
- reducerea duratei zilei lumină;
- scăderea temperaturii atmosferice.

Există o diferenţă destul de mare între modul de hibernare al melcilor Helix Pomatia şi Helix Aspersa. Pentru a se proteja de ger, melcul Pomatia,care este un melc specific zonelor cu ierni aspre, îşi sapă o gropă în pământ, se aşează cu deschiderea cochiliei în sus şi secretă apoi un strat gros de calcar numit „opercul” şi rămâne astfel până primăvara, când temperatura atmosferică începe să crească. Astfel protejat Pomatia rezistă la ger cu condiţia ca operculul să fie cât mai aproape de deschiderea cochiliei. Francezii au încercat opercularea artificială a acestui melc, dar nu au reuşit. Continuare…

Când intenţionăm să facem o fermă de creştere a melcilor trebuie să avem în vedere absolut toate aspectele. De când am început să scriu pe blogul melcilor am abordat atât aspectele negative ale acestei afaceri cu melci şi în acelaşi timp am încercat să transmit potenţialilor crescători de melci din informaţiile pozitive pe care le deţin. Mă încăpăţânez, la fel ca şi mulţi alţii, să cred că această activitate poate să fie rentabilă şi în România, aşa cum este în alte ţări, deşi cei care au eşuat mă contrazic.

Astăzi vreau să abordez problema materialului genetic, care după cum ştim este esenţială în reuşita activităţii zootehnice.

Portretul tipic de melci reproducători

Potenţialii reproducători sunt melci adulţi, adică cei borduraţi, sau cum spun unii „bordaţi” (cuvânt inexistent în vocabularul limbii române, preluat în mod eronat ca ortografie din italiană şi franceză), selecţionaţi, a căror cochilie nu prezintă niciun defect.

Aceşti melci se vor pune la hibernare pentru o perioadă de timp între 21 şi 24 săptămâni, fără să li se administreze apă sau hrană. Prima etapă a hibernării melcilor constă în purgarea şi uscarea lor timp de o săptămână, adică un post negru, pentru eliminarea integrală a conţinutului intestinului şi evacuarea la maximum a apei din corp, un instinct de altfel natural al melcilor pentru a se proteja de frigul din timpul iernii.

Atenţie, unii melci pot avea o cochilie foarte frumoasă, dar pot să fie slăbiţi din cauza unor paraziţi sau larve. Desigur hibernarea şi climatul rece din camera de frig omoară larvele, dar melcii atacaţi trebuie să-şi refacă forţele pentru a avea puterea de a se acupla (împerechea) şi de aceea este bine să nu-i selecţionăm ca reproducători.

Nu se vor alege nici melcii de talie mică, chiar dacă sunt borduraţi pentru că aceştia în general sunt sterili. Deci, în concluzie, vom alege ca reproducători melci de mărime mare, viguroşi, cu cochilii fără defecte şi spărturi.

Perioada de recoltare a reproducătorilor

Recoltarea melcilor reproducători depinde de 2 factori:

• vârsta melcilor
• data trezirii din hibernare în funcţie de clima zonei unde va fi ferma de melci.

Continuare…

Soluţiile de hibernare pentru melcii Aspersa Minima date de „specialiştii” din Italia, fie de ei direct sau prin samsarii din România, dacă citiţi în Arhiva blogului melcilor puteţi afla că au eşuat

Melcii Aspersa Minima acoperiţi doar cu faimosul TNT nu rezistă la gerurile din ţara noastră. TNT-ul este o folie agryl, care asigură un plus de 3-4 ° C faţă de temperatura din mediu exterior, ori la -14 -18° C melcii AspersaMinima sub TNT îngheaţă bocnă.

După ce multe ferme cu melci Aspersa Minima au rămas fără melci, după iernile geroase din anii precedenţi, fermierii au căutat să rezolve această problemă. Unii fermieri s-au gândit să adune toţi melcii de pe fermă şi să-i depoziteze în beciuri, aşa cum fac francezii. Despre această posibilitate italienii nu ne-au spus un cuvânt, că doar nu mai aveau niciun interes după ce ne dăduseră plasa (Helitex). Alţi crescători de melci au încercat totuşi varianta de hibernare în câmp a melcului Aspersa Minima.

Deşi subiectul pare tardiv, de acum vine primăvară, m-am gândit să pun nişte poze primite recent de la Marksman cu soluţia adoptată de el în ferma lui de melci, adică straturile cu melci au fost acoperite cu TNT triplu, apoi peste TNT peturi de plastic şi 2 folii de plastic de 12 grosime deasupra şi toate aceste straturi bine ermetizate cu pământ de jur împrejurul ţarcurilor. Aşteptăm ca la primăvară să ne spună rezultatul experimentului său.

Un cercetător francez a făcut cu ani în urmă câteva studii privind creşterea melcilor în propria sa fermă de melci. A ales două specii: Helix Pomatia şi Helix Aspersa Maxima.

Helix Pomatia

A luat melci din specia Helix Pomatia şi i-a pus la hibernare în pământ cu gura cochiliei în sus, cum se întâmplă în natură, dar într-o cameră cu frig. Primăvara melcii s-au trezit fără probleme. Apoi a luat o parte din ei şi i-a introdus într-o izotermă pentru a se reproduce. Rezultatul a fost un fiasco: toţi melcii au murit. Continuare…