Blogul Melcilor » Amenajarea interioară a fermei

Despre tehnologia italiană de creştere a melcilor Aspersa şi Pomatia s-a scris destul, Google este plin de site-uri cu un astfel de subiect. De aceea de câteva luni încoace eu am prezentat mai mult informaţii despre tehnologia franceză de creştere a melcilor Aspersa, cu atât mai mult cu cât această tehnologie la noi în ţară era un subiect tabu şi am vrut să o scot din această zonă obscură.
După ce am aflat despre primii paşi pe care trebuie să-i urmăm pentru înfiinţarea unei ferme de melci, indiferent de tehnologia şi specia de melci alese, azi m-am gândit să scriu despre paşii de urmat pentru înfiinţarea unei ferme de melci Aspersa Minima prin metoda adaptată de fermierul Eugen Bîrsan, din Vaslui, la condiţiile de climă din România, asta pentru că această metodă, care este rodul muncii şi a experienţelor sale timp de 3 ani a dat şi rezultate.
De fapt am încercat să fac un calendar atât al lucrărilor de investiţii, cât şi al lucrărilor de exploatare în fermă.

Etapa I – Lucrări de investiţie

1.Asigurarea unei surse de apă: puţ, fântână, bazin, ce poate furniza un debit de 1 l/sec, pentru udarea zilnică a melcilor.

2.Alimentarea cu apă de la sursa de apă la fermă

3.Realizarea împrejmuirii fermei cu tablă zincată îngropată în pământ cel puţin 60-80 cm, pentru împiedicarea pătrunderii în fermă a dăunătorilor din pământ şi eventual completarea cu plasă de gard deasupra tablei zincate.

4.Prelucrarea terenului prin lucrări agricole specifice: aplicarea de îngrăşăminte organice sau chimice, arătură şi frezarea terenului, desinsecţia şi deratizarea solului pentru combaterea dăunătorilor: gândaci, şoareci, şobolani etc.

5.Impărţirea terenului fermei în 3 parcele (ţarcuri):
- parcela I -2/3 din suprafaţa totală
- parcela II -1/3 din suprafaţa totală
- parcela III -1/3 din suprafaţa totală

6.Realizarea sistemului de udare cu microaspersoare a straturilor din cele 3 parcele şi asigurarea unei surse de curent electric pentru pompa de apă.

7.Semănarea primăvara cât mai devreme posibil a parcelei I cu: rapiţă, sfeclă furajeră, varză furajeră.

8.Imprejmuirea celor 3 parcele cu plasă Helitex pe o înălţime maximă de 50 cm pentru a putea păşi uşor peste gard zilnic când se administrează hrana uscată şi când se culeg melcii.

9.Montarea sistemului antifugă melci, chimic sau electric pe perimetrul celor 3 parcele (ţarcuri).

Galerie foto

Ferma familială de melci Aspersa Maxima pe care vreau să o descriu este organizată pe o suprafaţă de 500 mp, având 5 ţarcuri de câte 100 mp fiecare. Aceste ţarcuri sunt golite complet de melci toamna, iar covorul vegetal este reînoit în fiecare primăvară. Ferma nu are solar sau seră, melcişorii cu vârsta de 1 săptămână sunt cumpăraţi de la ferme specializate pentru acest lucru la începutul lunii mai şi se introduc direct în
ţarcurile cu vegetaţie abundentă.

Puiet de o zi

Melcişorii în număr de 120.000 de bucăţi, ceea ce înseamnă 240 melci/mp, se introduc în ţarcuri numai atunci când condiţiile atmosferice sunt prielnice şi vegetaţia este suficient de înaltă ca să îi protejeze, pentru că o ploaie torenţială îi poate îneca, un soare puternic sau un vânt uscat îi poate deshidrata, iar o brumă tardivă îi poate omorî.

Dispersie puiet în fermă

Melcişori la o lună
Continuare…

După ce am aflat care sunt preparativele pentru înfiinţarea unei ferme de melci să vedem de fapt din ce se compune o fermă de melci Aspersa Maxima sau Minima. Să luăm elementele pe rând pe rând:
- o sursă de apă sub formă de bazin sau puţ forat pentru alimentarea cu apă a sistemului de udare a melcilor în fermă;
- o miniseră sau un solar cu vegetaţie şi hrănitori pentru lansarea puietului primăvara devreme, pe care o putem denumi creşă;

- ţarcurile cu straturi de vegetaţie pentru creşterea melcilor în aer liber, cu sistem de udare şi hrănitori şi sistem antifugă melci;

- un şopron pentru depozitarea melcilor pe perioada de purgaţie;

-o cameră de frig pentru hibernarea melcilor, care poate fi o pivniţă sau o încăpere izolată termic, dotată cu sistem de climatizare.

Interiorul ţarcurilor de creştere a melcilor se împarte în straturi de vegetaţie de câte 2,5 – 3 m lăţime, despărţite prin alei de circulaţie de 50 cm lăţime dezierbate, necesare pentru vizitarea fermei, distribuţia zilnică a hranei melcilor pe panourile de hrănire şi pentru recoltarea melcilor. Fiecare strat va fi dotat pe lungime cu un sistem de udare a melcilor şi a vegetaţiei prin aspersie fină şi cu un sistem de hrănire. Straturile se pot cultiva cu o mulţime de plante.

Metoda italiană

Tehnologia italiană de creştere a melcilor recomandă pentru furajarea melcilor cultivarea de rapiţă, amestecată cu sfeclă furajeră şi pentru ambianţă şi protejarea melcilor contra razelor solare cultivarea de floarea soarelui, cicoare sau brusture. Părerea mea este că doar acest amestec de plante nu este suficient pentru creşterea melcilor. Fără o hrănire suplimentară cu furaje din făinuri din cereale completate cu calciu dezvoltarea unui melc se va face mult mai încet.

Metoda franceză

Unii helicicultori francezi preferă cultivarea de rapiţă colza (rapiţă de toamnă) amestecată cu seminţe de varză furajeră ( este un soi de varză fără căpăţână).

Alţii folosesc ghizdei mărunt în amestec cu trifoi alb pitic şi ridichi. La semănarea acestui amestec trebuie să se ţină seama ca ridichile să se semăne mai rar pentru a nu deranja dezvoltarea trifoiului. In acelaşi timp ridichile se pot rări pentru consum în gospodărie, evitând astfel plantarea lor în grădina de legume.

Fermierii francezi mai folosesc şi alte plante ca hrană şi ambient pentru melci: muştar alb, lucernă, mei, festucă.

Fermierii începători vor pune automat întrebarea: ce este mai bine să se cultive? Răspunsul este simplu: singurul criteriu în alegerea vegetaţiei este costul şi posibilităţile de procurare a seminţelor.

Francezii fiind cei mai mari consumatori de melci din lume este firesc ca în Franţa tehnologia de creştere a melcilor să fie foarte bine pusă la punct.
În Franţa s-au adoptat mai multe metode de creştere a melcilor, dintre care amintesc:

• în spaţii închise climatizate tip seră sau solar;
• în parcuri (ţarcuri) în aer liber.

Francezii sunt axaţi mai mult pe creşterea melcului Aspersa Maxima, pe locul doi fiind melcul Aspersa Minima. Crescătoriile de melci din Franţa sunt în general specializate pe activităţi şi pe specii de melci. Astfel sunt:

• ferme care cumpără puiet cu vârsta de o zi şi îl cresc până la maturitate, care durează 4-5 luni, când melcii se valorifică fie pe piaţă, fie se prelucreză în laboratoarele proprii;
• ferme pentru producerea puietului, care în general se realizează în spaţii închise.

Amenajarea unei ferme de creştere a melcilor în aer liber sau parc (ţarc) de creştere a melcilor, cum îl numesc francezii, este mai simplă decât în cazul tehnologiei italiene, dar mai costisitoare. Să vedem în ce constă această amenajare prin comparaţie cu tehnologia italiană: Continuare…