Marele profesor George Pruteanu, un vajnic apărător al limbii române, s-a stins brusc precum o lumânare la o vârstă când încă ar fi mai avut multe vorbe să ne mai spună. A trăit intens şi inima i-a vibrat cât pentru două vieţi. Plecând dintre noi atât de brusc ne-a lăsat fără cuvinte.
“Un necaz nu vine singur” nu este chiar o vorbă în vânt. M-am îmbolnăvit de o săptămână şi s-a îmbolnăvit şi comp-ul. Eu am făcut bronşită, iar comp-ul cred că “meningită”, l-a durut capul (hardul) rău de tot şi apoi a sucombat. Intre timp mi-am găsit un sponsor pentru un comp nou şi iată-mă din nou pe blogosferă.
Lipseşte jupânul din ţară şi Media nu prea mai are subiecte. Ieri două au fost subiectele de vârf abordate de Media: succesul lui Costel Busuioc din Spania şi cafteala dintre clanurile de ţigani.
„Realitatea„ cea scorţoasă cu şezătorile sale politico-sociale plicticoase, care nu aduceau rating a hotărât să introducă în grila sa de programe şi emisiuni de divertisment. Chiar Răzvan Dumitrescu, cel sobru, prin farsa sa reuşită de ieri i-a surprins pe invitaţii săi: un politician şi un analist politic, abordând o emisiune politică de tip pamflet, cu succes la public testat de alte televiziuni.
Succesul de azi noapte al lui Costel Busuioc din Spania m-a emoţionat până la lacrimi. Are o voce de milioane. A făcut pentru România, fără măcar să-şi dea seama, mai mult decât toţi ambasadorii noştri la un loc.
Ultimele comentarii