Blogul Melcilor » Puncte de vedere

Comitetul de iniţiativă al “Maratonului melcilor” propune un eventual loc şi perioadă de organizare a concursului staţiunea Băile Herculane în a doua jumătate a lunii august. De acolo pe o rază de 80 km se pot vizita apoi 3-4 ferme de melci: a lui Sergiu, a lui Mihai Craiova, a lui Mihai Jura şi a lui Admin. Ce părere aveţi? Ar fi un bun prilej de a ne cunoaşte, de a discuta despre problemele din helicicultura românească şi de ce nu, de a ne simţi bine împreună la un pahar de vorbă.
PS
Lista participanţilor:
1.Sergiu tm
2.Birven
3.Mircea Cj
4.Mihai craiova
5.Admin
6.Eugen
7.Radio on-line
8.Bogdan bt
9.Carina ploiesti
10.Mihai Jura
11.Alina
12.Adriana
13.Mădălin
14.Prietenul lui Birven

Am ales pentru subiectul care mă pasionează: creşterea melcilor, varianta de blog si nu de site pentru facilitatea de intercomunicare între cel care scrie şi cititori.

Interactivitatea aia atât de specială a blogurilor, vorba lui Dan este dată de comentarii, care sunt foarte uşor de scris, iar asta din simplu motiv că nu e nevoie de un cont (ca pe “demodatele” forumuri) pentru a răspunde. Completezi un nume, un e-mail, eventual un site şi gata, poţi scrie.

Constat însă că în ultimul timp sunt tot mai puţine comentarii pe blog. Nu prezintă interes subiectul sau după cum spunea tot Dan – noi, ăştia care ne dăm pe bloguri (fie că scriem la rândul nostru bloguri, fie că doar citim), am devenit un fel de lupi singuratici, nu mai ştim sa interacţionăm, să comunicăm, sa schimbăm idei sau informaţii?

Comentați! Nu vă doare mâna. Dați un feedback celor pe care îi citiți. Se vor simți bine, se vor simți băgați în seamă și astfel, se vor simți obligați să scrie din ce în ce mai bine, se exprima Arhi întrun articol recent.

Poate mă întrebaţi cine este Pătru Pocăitu şi ce legătură are cu helicicultura. Aproape niciuna sau poate una singură: m-a ajutat să pun în funcţiune pastorul electric la ferma mea de melci, primit cu unele mici peripeţii tocmai din Spania. După ce am montat banda electrică pe plasa de împrejmuire a ţarcului şi am făcut legătura cu generatorul de impulsuri conform schemei electrice jucăria nu a vrut să funcţioneze şi cine se pricepea la toate în satul ăsta decât prietenul tuturor, Pătru Pocăitu. A venit, a citit schema electrică, a verificat ce era făcut în fermă, a spus că totul este OK, a ascultat apoi generatorul, i-a luat “pulsul” şi a pus verdictul “ăsta are ceva hibă în interior”. A desfăcut capacul şi întradevăr în interior era dezlipit un fir. A lipit firul şi jucăria funcţionează de atunci perfect. Ăsta era Pătru, omul priceput la toate: de se strica Skodiţa venea să o repare, de nu pornea Dacia venea să o pornescă, de nu funcţiona televizorul îl rezolva fără aparatura sofisticată în câteva minute, când mi s-a ars motorul săptămâna trecută la moara de preparat furajul pentru melci tot Pătru l-a bobinat. A fost un prieten drag pe care îl regret. S-a stins întro clipă. Nu a fost bolnav, sau poate nu a băgat în seamă boala, s-a culcat seara şi nu s-a mai trezit. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

In vizita de lucru pe care am făcut-o în căutarea fermelor de melci viabile am străbătut mai multe judeţe. Din impresii de călătorie am selectat astăzi două poze:

Recunoaşteţi imaginea? Este de la Călan, acolo unde a fost amenajată prima fermă cu melci Helix Pomatia prin firma Alimenti Naturali din Timişoara în anul 2003. Ferma a înghiţit-o apa, nu a mai rămas nici urmă de ea, dar apa nu a reuşit să înghită cadrele din beton armat ale fostei noastre industrii comuniste. Imaginile sunt dezolante, mi-aminteşte de Dresda care a păstrat mult timp urmele bombardamentului anglo-american din cel de-al doilea război mondial ca obiectiv turistic. N-am putea şi noi să exploatăm vestigiile industriei comuniste ca obiective turistice?

In contrast cu prima, a doua imagine este un aranjament floral de la o pensiune din jud.Hărghita, unde este promovat mult turismul şi în special agroturismul şi unde am vizitat o superbă fermă de melci ecologică Helix Pomatia şi pot să afirm că nu este de loc o utopie să creşti melci în sistem bio. Dar despre asta data viitoare.

Stau şi mă întreb uneori cine ne guvernează viaţa. Avem sau nu discernământ în ceea ce facem? In gena noastră există obligatoriu şi un program pentru vicii? Suntem sau nu liber arbitru sau Scaraoţchi este mai puternic decât voinţa noastă şi devenim sclavii propriilor vicii? Vreau un răspuns pentru că nu-l găsesc.
Dacă Scaraoţchi nu este de vină că nu te poţi abţine unei tentaţii atunci cine este responsabil? Sau atunci suntem iresponsabili! Şi suntem iresponsabili din lipsa unei educaţii adecvate sau, revin la ideea iniţială, avem prevăzută în gena noastra o anumită doză de iresponsabilitate?