Blogul Melcilor » Cresterea melcilor

Dacă acum o lună am fost prin Ardeal şi Moldova şi am vizitat două ferme de melci, una cu melci Pomatia şi alta cu melci Aspersa Muller (Micul Gri) şi Aspersa Maxima, săptămânile trecute am fost şi prin Oltenia, mai exact pe lângă Motru unde am vizitat ferma lui Sergiu cu melci Aspersa Muller. Acolo l-am întâlnit şi pe Mihai de la Craiova şi am stat la o şueta despre ce altceva decât despre melci.

Ferma de melci a lui Sergiu are o suprafaţă de 5000 mp, care iniţial a fost construită în sistemul italian, din 20 straturi, după cum se poate vedea în prima poză. Constatând că este inutil şi greoi de administrat ţarcurile pentru creşterea melcilor cu suprafaţă mică împrejmuite cu plasă Helitex la 80 cm înălţime a reorganizat suprafaţa fermei. Astfel a redus înalţimea plasei şi a mărit suprafaţa ţarcurilor, după cum se vede în poza a doua şi în prezent ferma este structurată pe 4 ţarcuri, fiecare ţarc nou fiind format din 4 foste ţarcuri, un ţarc din 2 foste ţarcuri, un solar de 5×45m şi a rămas un ţarc vechi de 4×45m. În această primăvară s-a extins cu încă 600 mp, urmând ca la toamnă să se extindă cu încă 1000 mp. Asta înseamnă că la el treaba cu melcii a început să meargă. Când am fost la el tocmai aduna melci pentru prima livrare pe anul acesta. Din lipsă de timp şi forţă de muncă nu a reuşit să adune prea mulţi, deşi melci avea berechet.

Ca şi Eugen şi mulţi alţii, Sergiu a făcut tot felul de încercări până a reuşit. Cel mai greu a fost cu hibernarea. A construit un beci de 4×6 ml unde a introdus în primul an de-a valma toţii melci, dar nu au supravieţuit decât cei mari, puietul a sucombat prin uscare. Atunci s-a gândit să facă un solar în care să introducă pentru hibernare melcii mai mici. Solarul actual este construit din plăci de policarbonat pe ferme metalice, după ce primul făcut din folie l-a rupt vântul, oricât de bine a fost prins cu cordeline si cu sfori.

Ne-am reîntâlnit după 3 ani, când am fost împreună în Italia şi mă bucur şi îl felicit pentru perseverenţă şi reuşită în hulita afacere cu melci. Puteţi vedea câteva poze făcute de Sergiu de-a lungul timpului de la ferma lui de melci.

Pentru ca melcul Pomatia să operculeze are nevoie de mult calciu. El se pregăteşte de hibernare şi acumulează calciu prin ingerare de pământ calcaros începând cu luna septembrie. Din această cauză carnea de melci Pomatia recoltaţi în luna septembrie conţine granule de calciu şi nu are căutare pe piaţă. Nisipul conţine cuarţ (SiO2) şi nu carbonat de calciu, doar nisipul de pe insulele de corali este bogat în carbonat de calciu (CaCO3), probabil de aceea în experimentul prezentat intrun comentariu recent nu s-a reuşit opercularea. Ideea cu plasa rabitz a lui Cătălin Baniţă nu este tocmai rea, dar pe suprafaţă mică, altfel ai nevoie de un sistem de scripeţi să o ridici din pământ. In Italia pentru recoltarea melcilor operculaţi se practică introducerea în luna septembrie a unei plase cu ochiuri mari din material sintetic întrun strat de 10 cm de pământ afânat, plasă care poate fi manevrată şi ridicată mai uşor din pământ.

Pământul pus peste plasă trebuie îmbogăţit cu mult carbonat de calciu (praf de marmură, piatră de var) şi melcii trebuie să fie bine hrăniţi în această perioadă, altfel operculul va fi mult în interiorul cochiliei şi melcul nu va rezista la hibernare.

In imaginea de mai jos se poate vedea un ţarc pregătit pentru transferul melcilor Pomatia la sfârşitul lunii septembrie pentru opercularea din lunile următoare.

Pe blog sunt comentarii atât pro cât şi contra creşterii melcilor în România. Pentru că aiurea sunt ferme de melci prospere nu am înţeles de ce la noi nu se poate. Cei mai mulţi înţeleg că au dat faliment în România din diverse motive: inundaţii, grindină, secetă, ger, dar cred că cea mai mare parte din ignoranţă şi neimplicare serioasă pe drumul pe care au pornit. De mai bine de un an am pornit pe urmele melcilor, de fapt a crescătorilor de melci să văd dacă sunt şi reuşite sau doar eşecuri şi aşa am dat şi peste ferme de melci prospere. Săptămâna trecută am vizitat două dintre ele. Una este ferma de melci ecologică de pe Valea Nicoului-Alb, care este de “n” ori mai frumoasă şi mai interesantă şi cu mai mulţi melci decât mă aşteptam şi decât am văzut în pozele primite pe e-mail de la proprietarul ei şi pe care le-am postat aici pe blog. Şi acum câteva cuvinte despre fermă. In primul rând primirea la fermă a fost cât se poate de ospitalieră aşa cum numai ardelenii ştiu să o facă. Seara după vizitarea fermei la un pahar de vorbă s-a servit o masă cu preparate delicioase din carne de melc crescut ecologic şi bineînţeles am discutat până noaptea târziu numai despre creşterea melcilor.

Descrierea fermei

Ferma se află pe un teren însorit şi puţin înclinat. Suprafaţa totală a fermei este de 7700 mp şi este împărţită în 6 parcele (ţarcuri), din care 4 populate cu melci şi pe două se cultivă floarea soarelui, dovlecei şi lucernă ca masă verde pentru hrana suplimentară a melcilor în perioada în care vegetaţia nu este suficientă. Inaintea înfiinţării fermei terenul a fost o fâneaţă naturală, pe care nu s-a folosit îngrăşământ chimic sau alte produse ca ierbicide, pesticide cu cel puţin 5 ani înainte. Popularea fermei s-a făcut în primăvara anului 2006 şi s-a introdus o cantitate de 1200 kg melci din specia Helix Pomatia. Suprafaţa populată a fost la început de 4000 mp, împărţită în 2 parcele, în timp ferma s-a extins. Reproducătorii au fost recoltaţi din natură în baza aprobării primite de la Agenţia pentru Protecţia Mediului. Perioada de conversie pentru eliberare certificatului ECOCERT pentru fermă ecologică a fost de 2 ani. Ferma este împrejmuită cu gard perimetral parţial din sârmă ghimpată, parţial din lăteţi de lemn, iar parcele (ţarcurile) sunt îngrădite cu tablă din aluminiu în aşa fel încât să nu permită pătrunderea în incintă a rozătoarelor, limaxilor etc. Intre parcele sunt alei de circulaţie sau vid sanitar cum ne-a explicat fermierul, de 1 m lăţime şi canale de colectare a apei pluviale. Suprafaţa unei parcele (ţarc) nu depăşeşte 2000 mp. Fiecare ţarc este prevăzut cu un sistem de udare cu aspersoare pentru vegetaţie şi pentru melci. Impotriva evadării melcilor din ţarcuri se foloseşte un sistem antifugă cu sare industrială. Parcelele sunt împărţite pe straturi ca la oricare altă fermă, iar la intrarea în fiecare ţarc este amplasat un covor sanitar ( burete îmbibat cu lapte de var).

Furajarea melcilor

Melcii se hrănesc cu vegetaţia care creşte din flora spontană a zonei si se hrănesc suplimentar cu furaj uscat din ingrediente bio care se administreaeză seara pe lădiţe din lemn.

Anexe gospodăreşti

In incinta fermei mai există o suprafaţă de 500 mp pe care sunt amplasate : un loc de depozitare a materialelor, a furajelor uscate, un loc de preparare a hranei suplimentare, un loc de compostare a resturilor vegetale, un butoi cu soluţie de sodă caustică 10% pentru dezinfectarea si neutralizarea melcilor morţi si un butoi pentru spălarea cochiliilor dezinfectate. De asemenea se află şi 4 tarcuri de mici dimensiuni pentru purgarea melcilor, ferite de ploaie şi de soare.

Gestionarea fermei

Melcii după ce sunt recoltaţi şi sortaţi sunt ţinuţi în tarcurile de purgare timp de 7 zile fără mâncare şi fără apă şi apoi se transportă la locul de procesare cu un autovehicul inregistrat la DSV pentru PA. Transportul se insoţeşte de un certificat sanitar-veterinar eliberat de medicul de circumscripţie. Ferma este înregistrată la DSV pentru PA.

Galerie foto

Cristian m-a rugat să postez câteva poze cu ferme de melci profesionale de pe site-ul Institutului de helicicultură din Girona-Spania ca să vedem şi noi cum se practică helicicultura şi în altă parte a lumii.

La întrebarea de ce ne-am oprit din scris, ca să vedeţi ce facem acum noi cei care ne ocupăm de melci, hai să vă prezint astăzi o fermă ecologică.