Blogul Melcilor » Cresterea melcilor

Gingaşele şi plăpândele animăluţe, pe care încercăm să le creştem în captivitate, au spre dezamăgirea noastră mulţi duşmani, printre care şi păsările cerului. La întrebarea lui Alin, dacă a încercat cineva să-şi protejeze ferma de melci contra graurilor, ataşez o poză primită de la Aurel. El a montat o plasă deasupra fermei, dar după cum se vede ochiurile plasei sunt prea mari şi graurii tot se strecoară şi mai ciugulesc câte un melcuţ. Părerea lui este că ar trebui ca ochiurile plasei să fie de cel mult 2,5 x 2,5 cm.

Am primit de la Moreno, un prieten helicicultor din Italia, mai multe poze cu ferma lui de melci. Am ales una în care se poate vedea cum trebuie să arate vegetaţia în momentul în care se transferă melcişorii în ţarcurile de îngrăşare. Poza a fost făcută acum o lună. La miniferma mea, abia acum vegetaţia este aptă pentru a primi melcişorii. De ieri am început transferul lor din vechile ţarcuri, în ţarcurile de îngrăşare.

Ieri noapte a plouat la Borloveni şi s-au trezit câţiva melcişori Aspersa Muller, lăsaţi în ţarcuri sub cerul liber, acoperiţi în luna decembrie cu folie de agryl (TNT). Se pare că au reuşit să supravieţuiască gerului de -24*C din această iarnă. Sper să nu fie doar atâţia.

P.S. Din păcate, rata de mortalitate pe ferma mea, din timpul toamnei-iernii 2011-2012, a fost de 90% la puietul lăsat în ţarcuri şi acoperit cu TNT. Mă întrebam cum au procedat cei 10% de au reuşit să supravieţuiască la -24*C.

Deşi nu reprezintă o ameninţare directă la adresa melcilor, ei sunt concurenţi la hrană, astfel încât controlul populaţiilor de limacşi din perimetrul fermelor de profil constituie un obiectiv important în gestionarea eficientă a unei astfel de afaceri.

Ca urmare a analizei particularităţilor anatomo-morfologice a fost observată preponderenţa a două specii in cadrul fermelor de melci, şi anume:
Deroceras reticulatum, denumit popular „melcul de câmp”, limax polifag de dimensiune medie (3,5-5,0 cm), de culoare variabilă de la alb-crem pâna la gri închis, cu partea inferioară a tălpii de culoare albă şi mucus transparent;
Arion hortensis, „limaxul de gradină”, gasteropod de culoare închisă, având dimensiuni de până la 3 cm, cu talpa şi mucusul de culoare portocalie;
La nivel teoretic, cea mai sigură metodă de combatere este considerată utilizarea moluscocidelor pe bază de metaldehidă, precum Optimol 4G. La nivel practic, această variantă nu este însă fezabilă întrucât aceste pesticide sunt toxice pentru păsări, mamifere, albine şi peşti, au acţiune îndelungată în timp şi sunt total neselective. Din acest motiv s-au testat diferite mijloacelor alternative de control a limacşilor.
Cea mai simplă metodă de combatere a limacşilor presupune culegerea lor noaptea sau dimineaţa devreme, folosind o sursă de lumină (lanternă, felinar), pentru a-i repera în întuneric şi o linguriţă pentru a-i recolta. Apoi, limacşii sunt introduşi într-o galeată cu apă cu sare/săpun unde mor aproape instantaneu. Dezavantajul principal al acestei metode constă potenţialul limitat de control indus în special de volumul mare de muncă. Continuare…

In sfarsit a rasarit soarele si a sosit primavara si la ferma mea. Ieri s-a topit ultima pata de zapada ratacita la umbra..De o saptamana am insamantat si am tras folia peste solar. Mustarul a rasarit iar rapita trebuia sa rasara cat de curand.
Am pus patru melci pomatia operculati in autobuz, de trei zile. Acestia s-au dezoperculat si s-au urcat pe scaune, pregatiti sa plece in Italia. Problema e ca autobuzul nu are roti si nici volan, iar pentru patru blatisti nu renteaza cursa.
Mult succes si voie buna.
Birven