Sisteme de ferme de melci
Subiecte: Greutate melci, Metoda franceză, Metoda italiană, Metoda românească, Metoda TeliuPentru edificarea unor cititori reiau in acest articol subiectele a două articole anterioare: metode de creştere a melcilor şi alegerea speciei de melci.
Există diferite sisteme de ferme de creştere a melcilor:
Sistemul mixt
Se practică pe scară largă în Franţa şi care constă în asigurarea reproducerii, a incubaţiei ouălor şi a pepinierei în spaţiu închis sau în sere climatizate, iar îngrăşarea melcilor se desfăşoară în ţarcuri exterioare începând din luna mai şi până în lunile septembrie-octombrie când se face culegerea melcilor, urmată de comercializarea, prelucrarea sau hibernarea lor, care se face tot în spaţii închise. Acest sistem se pretează pentru speciile de Aspersa, care se maturizează între 4 şi 6 luni.
Creşterea în spaţii închise
Sistemul de creştere a melcilor complet în spaţii închise, un sistem cu costuri de investiţie şi de exploatare foarte mari, practicat mai mult în Belgia, acolo unde nu există teren pentru ţarcuri exterioare şi care tot pentru speciile Aspersa se pretează.
Ferme cu ciclu biologic complet
Sistemul de ferme cu ciclu biologic complet în aer liber, aşa numită metoda italiană, care se pretează mai mult pentru specia Pomatia, care nu suportă spaţiile închise şi care operculându-se la venirea frigului rezistă peste iarnă la orice temperatură. Pentru speciile Aspersa este nevoie de o protecţie specială pe timp de iarnă, în zonele unde temperatura aerului scade sub 0˚ C, această specie nerezistând la îngheţ.
Mai există şi o altă clasificare a sistemelor de crştere a melcilor:
sistemul convenţional de creştere a melcilor, adoptat de cei mai mulţi helicicultori din întrega lume şi sistemul bio sau ecologic, adoptat de Cooperativa crescătorilor de melci de la Teliu şi de unii fermieri din Franţa, Italia, Germania.
Sisteme româneşti de creştere a melcilor
Faţă de aceste sisteme clasice, la noi în ţară există şi un sistem combinat pentru specia Aspersa Minima, adaptat la condiţiile climaterice de la noi, după trista experienţă din anii 2005-2006, când rata de mortalitate iarna a fost de 100% din cauza îngheţului puternic.
Acest sistem constă din reproducerea melcului Aspersa Minima în ţarcuri exterioare, urmată de creşterea şi îngrăşarea puietului în ţarcurile de îngrăşare până toamna, când melcii care nu au ajuns la maturitate se depozitează pentru hibernare în spaţii închise, la o temperatură în jur de 5˚ C şi se reintroduc primăvara în ţarcurile exterioare de îngrăşare.
Cei care au ajuns la maturitate toamna fie se comercializează, fie se păstreză ca reproducători. Ciclul durează două sezoane. Este un sistem mai greoi, care necesită multă manoperă, dar care a dat rezultate în România. Sistemul a fost experimentat şi pus la punct timp de 3 ani de colegul nostru Eugen Bârsan.
Greutatea melcilor
Specia de melci Helix Aspersa Minima are o greutate la maturitate între 8-15 grame, Helix Aspersa Maxima între 17-25 grame şi ambele specii se pretează atât pentru fermele familiale cu suprafeţe de teren între 600 şi 2000 mp, cât şi pentru fermele profesionale cu suprafeţe peste 5000 mp,
Specia Helix Pomatia are o greutate la maturitate între 17 şi 25 grame şi se pretează numai pentru ferme cu suprafeţe peste 5000 mp, pentru că aşa cum am văzut este un melc care suferă de claustrofobie şi rata de mortalitate este mare pe suprafeţe mici îngrădite.
Calităţile gustative sunt excelente pentru toate speciile, iar consumatori sunt în egală măsură pentru toate speciile.
Metoda perfectă?
Desigur nu există o reţetă unică recomandată pentru alegerea speciei de melci şi a unuia dintre sisteme, fiecare crescător de melci îşi va alege specia şi metoda de creştere a melcilor în funcţie de pasiunile sale, de stilul său de viaţă, de terenul de care dispune, de experienţa personală, de calculele de rentabilitate pe care le face, de bugetul pe care îl are şi de posibilităţile de desfacere a producţiei.
Completez articolul cu faptul că este indicat de a avea două încăperi în beci sau pivniţă pentru a putea depozita melcii în funcţie de vârstă. Recomand de a se culege toţi melcii toamna pe categorii: reproducatorii, melcii care nu au ajuns încă la maturitate şi puietul. Culegerea începe în functie de zonă, de obicei după 25 septembrie. Se începe cu melcii ajunşi la maturitate si de marime mai mare, din cauza faptului ca dacă temperatura scade sunt foarte greu de găsit. Pentru a lungi perioada de culegere puietul din ţarcuri se acoperă cu o folie pentru a nu fi expus la brumă sau inghet, bazindu-ne pe caldura înmagazinată în sol. In felul acesta ne putem duce cu culesul, in functie de zona, pâna in decembrie. In pivniţă melcii se pun nepurgati pe scânduri, lăsându-i liberi sa se lipeasca unde doresc. De ce nepurgati? Din cauza faptului că daca melcul simte temperaturi scazute nu se mai hrăneşte şi atunci evident nu are ce să mai elimine. Prin purgaţie melcul este supus unui efort suplimentar şi pierde din energie si umiditate.
De ce scânduri ? Melcul bolnav, asfixiat de densitate sau epuizat de efort, dacă ajunge sa moară produce un lichid de putrefactie, plin cu bacterii. Dacă melcii se depoziteză în săculeţe există riscul ca melcul bolnav sau cel mort ajuns la putrefacţie să-i contamineze şi pe ceilalti din săculeţ, unde stau lipiti unii de alţii, ceea ce va conduce la o rata mai mare de mortalitate.
Eliberând ţarcurile de melci încă din toamnă vom putea lucra şi igieniza pământul mai devreme Din experienţă proprie pot spune că trebuie sa semănăm toamna o suprafata de o cel puţin treime din fermă cu rapita colza româneasca, asigurând vegetatie proaspata si timpurie pentru cele trei categorii de melci. Primăvara dacă temperatura în pivniţă începe să crescă, melcii se trezesc din hibernare şi fiind foarte epuizati şi fără hrană, mortalitatea va fi foarte mare, de aceea ei vor fi scoşi cât mai timpuriu afară pe straturile cu vegetaţie semănate din toamnă. Transferul în ţarcuri se va face pe cele 3 categorii de mărime: reproducători, melci mari care nu au ajuns la maturitate şi puiet şi se acoperă cu folie până trece riscul producerii de brumă. În functie de zonă, melcii se trezesc cam după data de 15 martie. Tot la aceiasi data, daca timpul permite se seamana celelalte doua treimi, cu rapita si sfecla furajera, asigurindu-se suprafata necesară împerecherii si ingrasarii pentru ciclul urmator.
Cred ca este prea frig pentru comentarii, dar totusi vreau sa mai stau de vorba cu cineva, m-am saturat de vorbit cu mine, daca cineva doreste infiintarea unei ferme la primavara, ar trebui sa se gindeasca la proverbul ca “iarna iti faci caruta si vara sanie”.
S-a sfârsit si frigul si eu tot cu mine stau de vorba?
Din pacate…..
Cine stie, poate mai schimbăm o vorbă.
d-nul barsan doresc sa infiintez o ferma de melci, v-am citit comentariile, v-am vizitat site-ul, dar cred ca cel mai bine e o discutie fata in fata. Daca sunteti de acord v-as face o vizita.
Nici o problema, puteti veni când doriti, va astept cu placere, un telefon când ajungeti in Vaslui si apoi va conduc la ferma.
Sunt stundent in anul 3 la agronomie(Inginerie economica in agricultura) si sunt interesat si eu sa imi pornesc o mica afacere,din cate am citit si am vazut asta ar fi printre cele mai rentabile si una dintre cele mai usoare,in sensul ca unu doi oameni s-ar putea ocupa de toata afacerea aceasta…as avea si eu mai multe intrebari ma puteti ajuta si pe mine?
Sigur ca da !
Dorin,
In nici un caz si nici pe departe nu este una dintre cele mai usoare afaceri. Nu stiu cum a ajuns la aceasta concluzie dar este complet eronata. Este una dintre cele mai grele si delicate afaceri.
Bafta!
Ma intereseaza de ce nu se pot culege melcii nostri primavara, sa se tina pina toamna in tarcuri si in sept vinduti?
Nu a spus nimeni că nu puteţi. Pentru specia Pomatia chiar aşa se şi procedează, doar că melcii se vând în noiembrie când sunt operculaţi şi nu în septembrie. Trebuie doar să ţineţi seama că rata de mortalitate din perioada de vară este foarte mare.
DA, problema este rata de mortalitate foarte mare in timpul caniculei, si luand in considerare vremea din vara trecuta, cu seceta absoluta incepand din luna iulie, care a fost cat se poate de nefavorabila, pentru ca Pomatia este putin prostut, in comparatie cu Aspersa, el nu se ascunde de razele soarelui, si prin urmare se deshidrateaza, si melcii mor in numar mare. Desigur sunt modalitati de rezolvare si la aceste probleme:).
Cu stima
Zsolt