Colonizarea unei familii de melci Pomatia – continuare
Subiecte: Povestea melculuiIn sfârşit după câteva zile am ajuns în România epuizaţi şi deshidrataţi. Era pe la sfârşitul lui iunie sau începutul lui iulie. Dintr-o dată s-a deschis uşa dubei sau mai exact a cavoului în care am fost băgaţi în Italia sau Serbia, nu mai ţin minte exact, şi am fost orbiţi de soarele puternic de afară. Aceleaşi mâini de uriaş a luat săculeţele şi am fost aruncaţi din săculeţe în nişte ţarcuri, clae peste grămadă.
Ţarcurile erau pline de o vegetaţie apetisantă; multă, multă rapiţă. In sfârşit mâncare! Dar era îngrozitor de cald şi simţeam că ne sufocăm. Fiecare a încercat să se ascundă care pe unde putea, sub câte o frunză mai mare. Unii au încercat chiar să evadeze, dar unde să te duci când peste tot te bătea soarele în cap.
Seara în amurg a început să plouă din senin. Am aflat apoi că era ploaie artificială de la sistemul de irigaţii. Era plăcut că era răcoare, dar de la temperatura de 40 grade C ziua la apa rece de seara mulţi fraţi melci s-au îmbolnăvit, au făcut pneumonie şi au murit pe capete în următoarele săptămâni. În perioada de adaptare ne-am înjumătăţit. Ce tragedie!
Ultimele comentarii